``ODǍ PREZENTULUI

Omul modern este catalogat a fi mereu conectat la ce este in jur si, de cele mai multe ori, asa si este. Il regasim adesea precum actorul grabit si mereu preocupat de ziua de maine. Totul se desfasoara cu viteza si parca timpul se comprima pe zi ce trece devenind din ce in ce mai neprietenos cu noi toti. Mintea devine nelinistita atat in starea constienta dar si in timpul somnului subconstientul avand capacitatea sa stocheze chiar si cele mai absurde si nefolositoare informatii..astfel hard disk ul se umple tot mai mult reusind in detrimentul echilibrului nostru sa se supraincarce adesea ( se incarca cu fel de fel de ganduri, obsesii, griji si temeri, cream scenarii care raman de cele mai multe ori fictive). In paradoxul grabei amortim lent... spiritului nostru devine apasator si refuleaza intr un soi de iad individual. Faptul ca nu stim sa ne dozam sentimentele, gandurile ne conduce la stari de anxietate, depresie, alimentand goluri multe deja existente si instalate inca din copilarie. Acest ciclu rotativ se aseamana cu acea rotita experimentala pe care alearga un sarman hamster. Procesul pare interactiv dar este extrem de distructiv pentru cel in cauza. Da, este important sa fim activi si uneori sa debordam de energie insa sub aspecte ce potenteaza fiinta noastre nu sub acelea care ne golesc de continut si sens. Odihna in general nu doar un trup obosit dar si o minte si un suflet extenuate...unii oameni de stiinta au facut studii care au demonstrat ca structura umana este bazata in mare parte pe acest proces de refacere a resurselor, la insasi functionalitatea noastra de zi cu zi. Se contureaza acel tablou cu demaraj intens si frane ponosite...pana cand se produce acea trezire. Ce facem? Alegem o noua cale, sa ne exploram visurile, sa ne imblanzim demonii, sa ne deschidem inima fara a ne teme, sa ne integram insomniacele cautari de sine. Din persoane vizate si robotizate ne transformam in fini observatori chiar si exploratori. Ceata se risipeste...devenim mai clari, mai limpezi in gandire si in simtire. Si apropo, pentru cei care au experimentat un anume iad marturisesc in cunostinta de cauza ca iadul a fost bun ca sa realizam ca nu e de noi. Odata prezenti in viata noastra devenim constienti de aerul pe care l respiram, de minutul care trece si de iubirea pe care o avem de oferit. Incepem sa dozam robinetul trairilor facand in prealabil si un bilant propriu dar nu neaparat pentru a contoriza fiindca suntem multi dintre noi niste oameni care se hranesc din a oferi intr un fel sau altul ci pentru a invata cum sa o facem fara a ne pune pe noi in pericol. Invatam sa fim selectivi si sa valorificam putinele relatii care conteaza cu adevarat. Din graba si nebuloasa secolului pornim pe urmele romanticilor de odinioara incepand a ne bucura de frunze, mireasma florilor de salcam sau tei, de un soare chiar si de o ploaie. Si uite asa, renuntam a fi prea reactivi la actiunile altora si mai receptivi la ale noastre lucrand la o versiune mult mai buna a noastra . Nu mai cautam validare si nu mai retraim drame la nesfarsit fie ca e vorba de pierderi, tradari, esecuri etc.. Ajungem sa integram si intunericul din noi si sa practicam recunostinta, sa invatam cum si ce sa prioritizam. Si cel mai important cautarile conduc la o sursa..la un singur si bun Creator, la un Dumnezeu in care sub o forma sau alta credem, la nemarginirea care a creat imperfectiunea intocmai pentru a o iubi. In graba din jur ne distingem, ne identificam adesea cu ceilalti iar ochii sufletului se deschid acordandu-si inclulsiv acele 5 minute de uitat pe fereastra la dulcea trezire din fiecare dimineata. Gestionarea timpului este un aspect definitoriu ce contribuie in mod efectiv la evolutia si bunastarea noastra ca indivizi sociali. Din pacate intocmai in vremurile pe care le traim se pune accent insuficient aproape deloc pe aceasta parghie care ar putea schimba destine. Ca si concluzie, cu totii avem nenumarate responsabilitati insa este esential sa stim cum sa ne raportam si sa ne pozitionam la acestea deschizand calea catre un om nou, modern mai constient de timpul si prezenta sa in lume.