Trezirea din derivă

Omul modern este catalogat ca fiind mereu conectat la ce este în jurul său, destul de focusat pe lumea exterioară. Precum un "actor grabit" trăiește pe repede înainte derulând cursul evenimentelor cu o repeziziune de nedescris. Mintea umană preia o stare de alertă, cumva autoimpusă atît de om cât și de ritmul în care se desfașoară viața de zi cu zi. Atât în forma conștientă cât și în timpul somnului, subconstientul stochează tipuri de informatii, unele benefice și constructive pentru evoluția noastră dar și altele ce crează blocaje sau mecanisme involutare care adeseori ne țin pe loc din creștere și dezvoltare. În contradicție cu viteza timpului și în acest context, spiritul resimte toată această presiune căutând evadarea din matrix. Învățăm pe parcurs să dozăm propriile sentimentele, gândurile, reacțiile, încercând să umplem goluri sau fisuri în ființa noastră. Acest ciclu rotativ se aseamană cu rotița experimentală pe care aleargă un sarman hamster care nu știe să oprească ceea ce-l ține mereu în derivă. Procesul pare aparent interactiv dar el duce la dezechilibre profunde. Da, este important sa fim activi și să debordăm de energie însă, sub aspecte ce potențează ființa noastră fără a ne goli de conținut și sens. Oameni de stiință au demonstrat prin studii de specialitate că o pauză binemeritată îți poate "salva" ziua de supraîncărcare sau eșec.De asemenea, un somn de calitate trasează un profil al unui om care poate fi în acord cu sinele lui sau nu. Deci cu alte cuvinte, buna funcționalitate a noastră depinde în mare parte de o bună gestionare a timpului și a resurselor noastre. Practic acel tablou cu demaraj intens și frâne ponosite nu ne folosește pe termen lung și ne îndeamnă la schimbări, la noi perspective. Și astfel, încep cautările interioare spre modalități noi de adaptare a noastră la exterior fără a neglija partea nevăzută a ceea ce suntem că indivizi. Ușor ușor confuzia și alerta cu care am fost obișnuiți se domolesc începându-se a se contura o nouă postură..cea de observatori și exploratori la un alt nivel de înțelegere. Dobândim mai multă intuiție, claritate în gândire. Odată prezenți în viața noastră devenim conștienți de lucruri ce par mărunte dar fără care nu am putea exista..aerul pe care l respiram, minutul care trece imediat, iubirea pe care o avem de oferit. Ce-ar fi ziua fără lumină?Întuneric. Ce-ar fi viața fără Dumnezeu? Un vid pustiu și greu de stăpânit. Ce-am fi noi fără spirit?..Nimic.Începem să experimentăm iubirea sub aspecte profunde, să acceptăm lecțiile și persoanele, să selectăm și să reglăm "robinetul" trăirilor noastre. Uneori mai facem câte un bilanț personal dar nu neaparat pentru a contoriza ci pentru a deține controlul vieții noastre. Renunțăm a fi reactivi la acțiunile sau spusele altora, nu mai căutăm validare ci liniște. Ajungem deci să integrăm tot ce ne definește și să practicăm recunoștința, începem să prioritizăm. Și cel mai important...apelăm la Divinitate, recunoaștem semnele, devenim senzitivi la ceea ce nu poți explica întrutotul cu mintea rațională. Din păcate, îndeosebi în zilele noastre se pune prea puțin accent pe lucrul cu sinele, autorefelcție și gestionarea timpului. Cu toții avem nenumarate responsabilități pe diferite paliere însă este necesar să avem cu toții un obiectiv: stăpânirea sinelui în deriva cotidiană în acord cu ceea ce suntem și simțim.