Acum mulți ani am avut norocul să-mi "pice" la bac ca subiect poezia bacoviană -"Plumb". În tot parcursul meu de școlarizare am avut baftă să cad mereu pe subiect, fără excepție. Înțelegeam de fiecare dată "din zbor" fără a zăbovi prea mult pe învățătură; cu siguranță aveam un înger păzitor care mă ghidea de fiecare dată deși, uneori, poate nu meritam. Prindeam esența din clasă sau rugam un coleg să-mi "povestească" cate-o lectură dată de profesori spre citire. Excelam deși depuneam efort minim. În facultate "îngrășam porcul" în fiecare sesiune, în ultima săptămână, însă eram prezentă la fiecare seminar unde eram atentă și luam informațiile de bază. Ceea ce vreau să spun este că deși bursieră Erasmus nimeni nu m-a întrebat de notele din fișa matricolă și nici nu cred că avea vreun sens. Nu nota definește copilul ci modul în care el știe să treacă prin școala și apoi prin viață. Faptul că ratează un examen sau că este șef de promoție mai puțin contează ci felul în care acesta este susținut indiferent de parcursul său. În felul acesta, el devine un adult capabil să înfrunte și "furcile caudine" ale vieții și totodată, să învețe să-și asume responsabilitatea faptelor sale. Da, copilul trebuie sprijinit în ascensiunea sa dar mai ales trebuie "purtat pe brațe" când acesta simte că eșuează. Și plecasem de la prietenul Bacovia..simbolismul mereu l-am purtat în suflet, în sîngele ce "clocotea" în a înțelege ce aparent era de neînțeles. Tudor Arghezi de asemenea, avea un ecoul al durerii în care estetica frumosului din urât, depășea imaginația. Da, doi autori cu o profunzime aparte care au transformat durerea ântr-un memorial. Alchimia presupune a extrage binele din eșec, tradare, nedreptate. Arta de a transforma răul în bine și urâtul în frumos..de-acolo vin lumina, adevărul și forța interioară superioară. Să nu judecăm oamenii ce par "nebuni" în ale lor simțiri sau trăiri, să nu-i etichetăm și nici să-i renegăm pentru nonconformismul sau excentricul lor, fiindcă adeseori, ei sunt cei care înțeleg mai mult decât credem. Plumb sau mucegai..instrumente introspective care ne arată că dincolo de toate, un suflet cuprinde multe polarități ale unui întreg iar nostalgia unui om interiorizat poate fi libera evadare a unui chip ce se distinge de suprafață, confort, minciună, sfindând aparențele. Deci, iubiți-vă copiii cu sau fără performanțe și înțelegeți-i atunci când nu-i înțelegeți în totalitate. Vă îmbrățișez pe toți laolaltă, copii sau părinți.
