Adeseori m-am întrebat cât hazard și câtă predestinare? În ce măsură liberul arbitru ne influențează și transformă realitatea?Suntem curioși și căutăm răspunsuri..unele care să ne justifice acțiunile sau inacțiunile,altele sentimentele, alegerile. Indiferent de modul întrebător spre care tindem cred că punem prea mult accent pe "a gândi" mai mult decât pe "a simți" sau "a trăi"; știu că lumea noastră interioară este una complexă, întortocheată precum un labirint, avem substanță, intensitate însă uneori toate acestea ne pot copleși fără a ne da seama ce apasă. Fără emoție și profunzime nu putem fi definiți ca un tot însă unde mai regăsim trăirea nărăvașă și ludică specifică copiilor , simpla lor bucurie? frecvent acaparați de analitic într-o societate în care oricum"bombardarea" cu informație generază alte polemici, ipoteze și chiar dezechilibre cu toate că desigur, sunt și avantaje remarcându-se în acest context, efectul "bumerangului". Da, suntem reali și suntem conștienți de consecințe, implicații, riscuri, oportunități dar e necesar să lăsăm scepticismul și ideologia deoparte. Să fim mai îngăduitori în raport cu ce ni se întâmplă și mai puțin critici cu ceilalți. A trăi frumos poate fi o virtute așa cum a fi autentic reflectă o formă de libertate în care liberul arbitru este doar o proiecție a ceea ce suntem noi, cu adevărat.