Spre vindecare

Vindecarea este necesară dar nu și confortabilă. Contrar așteptărilor ea te provoacă, te intrigă, îți apasă anumite "butoane", declașând reacții disproporționale, contradictorii aparent de neînțeles. Procesul de vindecare este lent, anevoios, presupune să ai un interes constant de a depăși ceea ce crezi că te ține pe loc. Vindecarea include tăceri cumva ascunse într-o aparentă liniște și negare. Te confrunți cu ruinele"unei "cetăți" din vremuri apuse alegând la un moment dat, să te îndepărtezi în mod conștient, de zidurile acesteia. Vindecarea vizează să elimine vechiul și să restaureze noul în viața ta. Ea conține binecuvântări "mascate" și te îndeamnă la introspecție, la adevăr, iertare, asumare deci la o reală resetare. Îți alungă falsul sentiment de "siguranță" provocându-ți cei mai aprinși "balauri". Aceasta dezactivează "scuturi" demult ruginite, îți netezește calea, iți rearanjează opțiunile și îți clarifică mintea. "Răuri"ce demult păreau secate încep să-și reia cursul lor firesc. Uneori vindecarea te pune față în față cu reflecția ta, cu "oglinda" ta, forțându-te să ieși din starea de confort cumva pentru a te redescoperi, redefini dar și pentru a reevalua o serie de aspecte legate de tine sau de ceilalți pe care obijnuiai să le neglijezi. Se poate întâmpla să întâlnești suflete ce aleg împreună cu tine să experimenteze schimbări și trezire. Vindecarea aduce curaj, înțelepciune și reevaluare de perspective. Fuga sau ezitarea nu te vor face decât să amâni drumul spre adevărata libertate și fericire. Fie ca fiecare dintre noi să fim deschiși și să acceptăm părți din noi, unele mai puțin plăcute, care pot da roade folositoare sufletului nostru, acum în prezent dar mai ales într-un viitor plin de posibilități.